Archive

Archive for the ‘Blog’ Category

Ăla cu chestiile pe care le găsesti si te răscolesc (2)

February 6th, 2011 No comments


Unele lucruri mă răscolesc când dau de ele, și-atunci le ignor, îmi impun să uit povestea lor. Să uit ceea ce mă răscolește doar la simpla lor vedere.

Altele mă înveselesc.

După ceva luni bune, dând patul la o parte ca să aspir cum trebuie, l-am găsit!

Ah, nu îmi venea să cred. Eram bucuros că mi-am putut explica dispariția lui. Zău că mi-era ciudă că-l pierdusem. Era al meu. Nu pricepeam cum mama naibii putea să dispară, și-am răscolit o casă întreagă după el.

Când l-am găsit am urlat: UITE-L UNDE ERA!!!! PORCUL!

Da, deci am lămurit un mister.

Acum mai trebuie să lămuresc un altul: unde-mi e pixul roșu…

Ăla cu chestiile pe care le găsesti si te răscolesc

August 8th, 2010 1 comment

Mă atasez foarte tare de lucruri, si tocmai din această cauză le păstrez mult timp, ani la rând.

Însă de multe ori sunt lucruri care dispar si a căror disparitie este un mister pentru mine.

Sunt lucruri pe care le-am primit cu bucurie, iar după o perioadă de timp, dând peste ele mă întristează.

Si-atunci le ard. Nu le dau.

Si le uit.

E ca si cum cineva îti dă un pumn în stomac cât poate de tare. Asa simt si eu atunci când dau de unele lucruri: durere.


P.S. Pierdut carnetel portocaliu… sper să-l găsesc.

Sursa imaginii folosite: http://www.troygramling.com/Websites/troygramling/Images/pain.jpg

You’ll gonna live forever

July 28th, 2010 No comments

You’re not dead.

As a matter of fact, nobody ever dies. You wanna know why?

Because you’re gonna… you’re gonna live inside of everybody who ever knew you. Everyone you ever touched. Now matter how little. And… the people who love you… they’re never gonna stop thinking about you… or talking about you…

They’re never gonna forget you, because that never goes away.

You’ll never gonna die because you were loved… because you loved…

You’ll gonna live forever. We all will.


Tu nu ai murit.

De fapt, nimeni nu moare niciodată. Știi de ce?

Pentru că tu… tu vei trăi înăuntrul tuturor celor care te-au cunoscut. Înăuntrul tuturor celor pe care tu i-ai atins. Nu contează cât de puțin. Și aceia… aceia care te iubesc… ei nu vor înceta niciodată să se gândească la tine… sau să vorbească despre tine…

Ei nu te vor uita niciodată, pentru că asta nu este posibil.

Nu vei muri niciodată pentru că ai fost iubit… pentru că tu la rândul tău ai iubit…

Vei trăi întotdeauna…

Categories: Blog Tags:

Babaluba și Mitzulina

September 19th, 2009 2 comments

mitzulinaPare-se că Mitzi mea cea gri, adică aceea despre care am scris aici, a făcut niște puișori pe la vecina prin pod… O poveste tristă pentru că tot speram să-i văd și eu, însă n-am apucat. De când a fătat puii, își cam mutase domiciliul pe-acolo și la noi venea numai în scurte vizite de gustări…

Și iată că-ntr-o bună zi, Mitzi s-a-ntors cu coada-ntre picioare, fără pui și flămândă ca vai de lume. Așa-i trebuie dacă e o îngâmfată și nu-i mai place să stea la ea acasă…

Mare mi-a fost mirarea când am văzut-o că stă tolănită pe băncuța din curte, la soare… Tot așteptam să plece, în sensul că acuși o ușchea de-acasă. Dar văd că nu mai pleacă. Tot stă. Pare-se că a marcat-o faptul că a rămas fără pui…

Babaluba, așa-i zic eu acum. În glumă bineînțeles. Și-ți spune și de ce-i zic așa.

Păi între timp, cât fusese ea plecată de-acasă, m-am trezut cu o mogâldeață gri, de la Sabrina. M-am rugat chiar ca puii Sabrinei să fie gri, sau măcar unul. Și așa a fost. M-am bucurat de numa când am văzut că am din nou o mogâldeață gri prin curte.

O cheamă Mitzulina. Și e o neastâmpărată.

Așa că Mitzi, e bunică. Adică babă. Și cum ai mei o tot poreclesc ”Baba” (”A venit Baba acasă”, ”iar a fost Baba acasă, a mâncat și-a plecat”) eu i-am zis Babaluba că sună mai comic. Alteori o mai dezmierd cu Babalubi” dar cu accent pe ”u”.


Categories: Blog Tags: , ,

Canon Pixma IP3000 printhead dead sau cum mi-am pierdut cea mai bună prietenă…

September 16th, 2009 9 comments

Lungeală: Visam strașnic să am și eu o imprimantă ca să îmi scot tot felul de minuni la ea. Și chiar am cumpărat una cu vreo 70 lei acum vo 5 ani cred… de unde să știu eu că imprimantele îs de mai multe neamuri și spițe… așa că am nimerit un Epson LQ 1000 Scalable font. Este din-aia ce o auzi din 3 cameri depărtare la ce zgomot face… dar pentru mine era perfectă… scoteam la foi și pentru prieteni, care se râdeau de urlătoarea mea… Văzusem eu Lexmarkuri pe la prieteni dar mi se păreau aiurea, căci încărcatul era scump, anevoios, pe când la urlățica mea îi cumpăram cu 10 lei o bandă ca la mașina de scris și dă-i nainte…

Asta până am primit de la Remus, un Canon Pixma IP3000. Mare brânză nu știam eu ce e cu ea… atât mi-a zis că o cumpărase pentru contabilitate și că mai făcea fițe cu foile. Mie nu mi-a făcut. Ce mă nerva la început la ea era că culorile se mai murdăreau în cartuș, adică galbenul era murdar de roșu/de la roșu dar pe hârtie ieșea galben… Ce-i drept am cumpărat și cartușe compatibile, dar apoi am aflat de sticluțele cu cerneală, și-atunci m-am șmecherit: cumpăram o sticluță de cerneală din care încărcam de 10 ori. Cu un cartuș de negru scoteam chiar și un top de hârtie, adică 250 coli, alteori și mai mult. Efectiv mi se renta să scot toate minunile, inclusiv poze, căci din ce-am cetit pre net, ar fi o imprimantă foto or something…

Scoteam într-o veselie… cred că am scos vo 5.000 de pagini în total și am reîncarcat cartușele de zeci de ori.

Când am auzit eu că modelele noi au cipuri pe ele, și că nu toate pot fi resetate/păcălite/reîncărcate mi-am dat seama ce bijuterie de imprimantă am…

Pe bune, nici nu gândeam că într-o zi o să se strice. Nu concepeam lucrul acesta.
Și uite că s-a întâmplat.

La obiect: marți seară în timp ce printam, s-a oprit și a mirosit puțin a ars. Am repornit-o dar degeaba.

Mai departe: așa că acum sunt ”printless”, adică fără imprimantă… Pur și simplu îmi venea să îmi dau palme pentru că imprimanta aceasta a fost pentru mine o prietenă de nădejde. Nu-mi vine să cred că e stricată. Din ce m-am documentat tot pre net, capul de printare ar fi ars, căci după ce l-am scos, imprimanta a pornit… Deci nu e stricată complet. Însă dacă ar fi acel cap de printare, tot pre net, el coastă 500 ron… Adică AUCI!

Am stat ieri toată ziua – iar pre net – căutând modele de Canon care să fie oleacă ieftine și oleacă mai puțin problematice cu privire la refilul cartușelor, și din ce am aflat, un tip mi-a spus că el are un Canon IP36000 pe care o încarcă cu seringa precum făceam eu… prețul ar fi de 300 ron dacă ar fi să o cumpăr nouă.

De ce nu-mi pot cumpăra tot un Canon Pixma IP3000? Pentru că nu se mai fabrică… Între timp modelul acesta a fost îmbunătățit și cipuit ca să nu se mai poată facă reîncărcări la cartușe…

Pur și simplu nu știu ce să fac… chiar nu știu. Iar de imprimantă am nevoie ca de aer.

Doamne Dumnezeule, ajută-mă!

_________________________

Vineri, 23 iulie 2010

Între timp am găsit pe okazii o Canon Pixma IP3000, la preț bun, am cumpărat-o, am folosit-o, si-acum s-a înfundat capul de printare în ceea ce priveste albastrul… Când mă gândesc că un prieten are un IP 4500 si niciodată nu a avut probleme cu ea… are aceleși cartușe de acum 4 ani… refiluri non-stop…

Ba chiar mi-am cumpărat și un HP F2280. Super se încarcă, super scoate, super xeroxează, super scanează, dar fratele meu, face o gălăgie la scanare de la un timp… iar cartusele sunt mici și mă nervează că trebuie să le încarc des.