Kesepian.ro

Ieri seară, o colegă îmi dă Add pe Yahoo Messenger. Era bucuroasă că m-a găsit în sfârşit.

Cum adică în sfârşit?

- Păi da, spune ea, că mai dădusem de un ID cu numele tău real, dar era altcineva.
- Cum adică ID cu numele meu real? întreb eu cu ochii cât cepele
- Da, era un tip şi am crezut că erai tu… zice ea.
- Dă-mi ID-ul să văd cine era, sar eu curios.

Evident, scanez ID-ul şi văd avatarul persoanei respective. Şoc! Într-adevăr, un tip, folosea acest ID care era exact numele meu real. Şi-i dau Add.

- Salut, sunt …. zic eu.
- Încântat, răspunde uzurpatorul.
- Numele tău real este cel din ID?
- Da, aşa mă cheamă.
- Şi pe mine mă cheamă aşa, zic eu…

Şi după vreo 2 enter-uri zice că e ocupat şi că are câta treabă…

Dezamăgit, durere mare că mai există o persoană cu numele meu… cad pe gânduri…
- Cum naiba să mai fie unul cu nume ca al meu? Ştiam că numele meu e unic…
- Dacă suntem fraţi gemeni? Neah… faptul că amândoi ni-s bruneţi nu ne face gemeni, chiar dacă numele noastre sunt identice.

- Stai mă, că ăsta e chel! Eu nu-s!
- Stai mă, că eu mai am un prenume, iar el nu!

Şi răsuflu uşurat: nu-s chel, şi sunt unic: eu am 3 prenume, iar el nu! Sâc!

- februarie 2008: n-am spus nimănui că-i ziua mea, am închis telefoanele şi m-am comportat ca şi cum a fost o zi normală. Am tot 21 de ani

- februarie 2008: am cumpărat www.kesepian.ro şi cu Joomla instalată am pornit blogul.

- iunie 2008: am ambsolvit anul de completare

- iulie 2008: am luat un examen important cu nota mare

- august 2008: mi-am schimbat serviciul

- septembrie 2008: la noul serviciu e ok.

- decembrie 2008: mi-am petrecut Craciunul la Maramures!

Să:

1. … public cărţile
2. … vizitez USA
3. … get married =))
4. … îmi termin toate tablourile începute
5. … îmi întâlnesc trupa favorită
6. … am cui da ca moştenire tot ce am adunat
7. … mor în somn.

Leapşa merge la Mim, Pigey, Boio şi cine mai vrea.

Când mi s-a rupt măseaua de minte, ce oricum crescuse spre obraz, mi-am zis că ăsta e motivul şi ocazia să ajung în sfârşit la dentist. Şi m-am spălat frumos pe dinţi, m-am echipat, şi am plecat spre locul cu pricina. Când ajung, beznă! Se pare că azi nu era dentista la cabinet… şi eu aveam un castron cu căpşuni decongelate în bucătărie…

Normal că nu era să-l las… m-am pus să-l mănânc… dar gustul de pastă de dinţi e naşpa.

Mă duc cu plăcere la dentist. Pentru mine nu e o frică sau un stres. Un coleg mi-a spus că eu fac parte din acei 1% care nu se tem de dentişti.

Probabil.

Întotdeauna am mers cu zâmbetul pe buze la dentist, ba chiar cu plăcere.

Who’s afraid of the dentists? Are you?