Secretie nazală nu aveam, febră putin… însă din cauză că nu puteam să înghit, salivam foarte mult… După 3 zile de încăpătânare în care sistemul meu imunitar trebuia să rezolve singur treaba, si mai ales că îl ajutasem oarecum cu 1 parasinus amărât, am rămas fără voce. Abia sopteam.

Abia in a cincia zi am mers la farmacie să văd ce-as putea lua. Efectele s-au simtit chiar cu a doua zi de tratament, dar deh, asa e omul prost… Mai bine stă să sufere decât să se deplaseze la farmacie. De data aceasta pot să mă mândresc că am simtit si efectele secundare ale medicamentelor, sub forma durerii usoare de cap, si putină fotosensibilitate. Dar acum sunt mai bine.

Musai să-mi cumpăr si niste poftă de scris pe blog de la farmacie, că tare bine mi-ar prinde…

Ah, să nu uit: vine căldura… unde esti iarnă??? De ce m-ai lăsat?..

Nici n-aș fi scris pentru că n-am avut dispoziția necesară, însă acum pur și simplu vreau să scriu pentru că sunt nervos și scos din sărite:

De ce oare oamenii se grăbesc să judece, să creadă despre tine chestii care pur și simplu nu sunt adevărate?
Mie mi se întâmplă deja a treia oară, din care ultimele două faze în doar câteva săptămâni. Când am pătit prima oară o chestie similară câteva zile n-am fost bun de nimic și m-am consumat aiurea doar pentru simplul fapt că am fost înțeles greșit. Și știi cum de fiecare dată când primești un șut în fund, singur vezi apoi că ai mai înaintat, și-ți spui că data viitoare vei evita să o mai pățești.

Cine naiba să se fi gândit că o să o mai pățesc de două ori de la persoane din partea cărora nu mă așteptam?

Pe de o parte mă doare de impresia greșită vis-a-vis de mine pe care singure și-au creat-o doar din simplul fapt că nu le-am putut acorda timp și atenție atunci când ele au dorit.

Mă enervează faptul că  încerc să ajut pe toată lumea, că-mi consum timpul pentru alții și din cauza asta, unii care nu au răbdare în a-și aștepta rândul se pripesc să judece și să facă din țânțar armăsar.

Să-mi fie învățătură de mine pentru data viitoare (cu numărul 3 sau 4?…)

Și-atunci nu-i mai bine să fii egoist și să nu-ți pese de alții? Pentru că dacă ești bun riști să pățești faze de genul…

Luminile pâlpâiau prin casă – compul meu mergea. (am UPS)
Curentul se lua – compul mergea (am UPS)

Priza bubuie și iese un fulger mic albastru – compul mergea (doar am UPS).

Apăi când am văzut fulgerul ăla mic albastru ieșind din priză după bubuire/sau înainte, am și stins tot.

Și a doua zi… ghici cine nu are sunet?… Logic, placa de sunet s-a ars… și sunt sigur că de la bubuitura. Ș-atunci mă întreb: oare UPS-ul ăla ce mama sărăciei a făcut dacă mi s-a ars placa de sunet? Conincidențele se exclud.

Azi așa, mâine așa. Și tot așa și poimâne.

Iacă acum să o văd unde și-o mai parchează că ăștia sapă șanțurile să schimbe țevile de apă! :devil:

Și l-am văzut. Și m-am întors.

Și l-am ridicat cu o mână, și el, prostul, galopa în gol.

Și l-am aruncat în iarbă să nu-l calce vreo mașină.

Tabloul fermecat a fost și va fi preferatul meu. Este povestea care mi-a mers la suflet. Și nu pentru că fiul acelei femei a făcut tot ce a putut ca să-i aducă mamei sale tabloul înapoi. Bine, și asta… însă m-a impresionat truda și răbdarea cu care mama băiatului a țesut acel tablou cu lacrimile sale care la un moment dat au devenit sânge…

Am încercat eu în martie să îmi fac un inventar în diafilme, însă nu prea am timp.

Voi încerca să adaug zilnic informații despre diafilme.

Salvarea a venit de la sora unei colege care îl povestise pe capitole, pe vremea când fusese ea elevă.. dar sora, ne-a lăsat să fierbem în suc propriu pe mine și pe sora ei, încercând să povestim Baltagul timp de 1 oră..

Și ne-am pus pe transcris rezumatul ei. Și ne-am zis noi, că orice ar fi, noi putem spune că am citit Baltagul, că doar l-am povestit pe capitole.
Am luat 9 sau 10 pe rezumat.

Și-a venit clasa a XII – a… și am recapitulat Baltagul căci nu-mi mai aduceam nimic aminte. Și ce mă enerva era faptul că nu pricepeam de ce Vitoria era considerată o femeie demnă de admirat, etc. Începeam să-l urăsc.

În facultate, iar am dat de Baltagul… iar m-am pus să recitesc rezumatul și comentariile…

La examenul de după facultate, iar se cerea Baltagul.. iar am recitit comentariile, dar nu puteam să pricep drumul parcurs de Vitoria cu atât mai puțin de ce era ea așa de importantă…

Și eram atât de convins că eu chiar am citit cartea. Putea să jur că am citit-o. Atât de bine m-am mințit acei ani că eu am citit cartea, căci am început să cred și eu. Uitasem cu desăvârșire de faza cu transcrierea rezumatului de la sora colegei… Apoi mi-am amintit.

Zilele trecute am ascultat audio-book-ul Baltagul. Cristina David l-a citit și eu am ascultat. Am priceput. Chiar e ok. Acum știu și eu mai bine.

Dar acum pot spune că l-am citit, sau nu? Sau iar o să mă mint aiurea că l-am citit?

Urăsc căldura din tot sufletul.

Colegul Claudiu zicea că merge acasă, face un duș și se-ascunde în cameră. Și-am aprobat și eu că da. Dar vezi tu, acasă am avut ceva ”daraveri” și a trebuit să stau în soare, gândindu-mă strașnic la colegul meu, care se lăuda că stă la răcoare… Fir-ar! Ei, lasă, că am ajuns și eu să stau în casă la răcoare… cu geamurile deschise.

Dar crezi că poți sta cu geamul deschis? Ți-ai găsit:

- un aiurit de greiere a început să cânte de-mi țiuiau urechile;

- mă duc în curte, pe fotoliu… vecinii repară la mașină și ascultă muzică populară din Maramureș. Și toate cântecele aveau același refren ”măi dorule măi”

Păi fir-ar mama lui să fie de cântat, ce cântece-s măi alea care au același refren?

N-au gătat ăia cu mozica lor de dor, că se-aude mașina de înghețată… și făcea și aia un zgomot că am început să mă gândesc ”Oare ăla ce conduce mașina nu s-o fi săturat de melodia aia agasantă? Oare nu-și urăște meseria? Să conduci zile în șir și să mai surluie după tine o melodie…” Și d-au dus până-n capătul străzii și mi s-au întors, și iar au trecut prin apropiere.. întocmai ca o ambulanță…

Să fii șofer pe o mașină ambulantă de înghețată e groaznic!

N-am nicio vlagă. M-am pus să îmi învăț pentru examene… am ajuns și eu să citesc în sfârșit Baltagul… iar acum sunt la Enigma Otiliei.

Se poate spune că am citit o carte dacă am ascultat audiobook-ul?

Lost - Namaste

N-am scris despre serialul Lost pentru că e atât de simplu=complicat încât nu ştiu cum l-aş putea rezuma doar în câteva fraze. Chiar mă gândeam: urmăresc sezonul cu numprul 5, şi încă nu ştiu ce se va întâmpla sau care a fost cauza evenimentelor petrecute, sau explicaţiile. De 5 sezoane am fost ”pastilaţi” cu mistere şi semi-evenimente încât mă întreb când vor izbucni explicaţiile? Barem ”Prizoniera din Breic” a dat-o pe telenovelă, şi se cam termină… însă aici totul a fost un ”ceva”.

Acum, noua atracţie sunt nişte pop-up-uri (aşa cred că sunt) care imită ferestre de programe de chat, la fel, pline cu gagici.

Nelămurirea mea este: câte fete ar da clic pe o astfel de reclamă? Sunt mai mulţi tipi ce navighează pe tot netul decât fete?