Kesepian.ro

Lungeală: Visam strașnic să am și eu o imprimantă ca să îmi scot tot felul de minuni la ea. Și chiar am cumpărat una cu vreo 70 lei acum vo 5 ani cred… de unde să știu eu că imprimantele îs de mai multe neamuri și spițe… așa că am nimerit un Epson LQ 1000 Scalable font. Este din-aia ce o auzi din 3 cameri depărtare la ce zgomot face… dar pentru mine era perfectă… scoteam la foi și pentru prieteni, care se râdeau de urlătoarea mea… Văzusem eu Lexmarkuri pe la prieteni dar mi se păreau aiurea, căci încărcatul era scump, anevoios, pe când la urlățica mea îi cumpăram cu 10 lei o bandă ca la mașina de scris și dă-i nainte…

Asta până am primit de la Remus, un Canon Pixma IP3000. Mare brânză nu știam eu ce e cu ea… atât mi-a zis că o cumpărase pentru contabilitate și că mai făcea fițe cu foile. Mie nu mi-a făcut. Ce mă nerva la început la ea era că culorile se mai murdăreau în cartuș, adică galbenul era murdar de roșu/de la roșu dar pe hârtie ieșea galben… Ce-i drept am cumpărat și cartușe compatibile, dar apoi am aflat de sticluțele cu cerneală, și-atunci m-am șmecherit: cumpăram o sticluță de cerneală din care încărcam de 10 ori. Cu un cartuș de negru scoteam chiar și un top de hârtie, adică 250 coli, alteori și mai mult. Efectiv mi se renta să scot toate minunile, inclusiv poze, căci din ce-am cetit pre net, ar fi o imprimantă foto or something…

Scoteam într-o veselie… cred că am scos vo 5.000 de pagini în total și am reîncarcat cartușele de zeci de ori.

Când am auzit eu că modelele noi au cipuri pe ele, și că nu toate pot fi resetate/păcălite/reîncărcate mi-am dat seama ce bijuterie de imprimantă am…

Pe bune, nici nu gândeam că într-o zi o să se strice. Nu concepeam lucrul acesta.
Și uite că s-a întâmplat.

La obiect: marți seară în timp ce printam, s-a oprit și a mirosit puțin a ars. Am repornit-o dar degeaba.

Mai departe: așa că acum sunt ”printless”, adică fără imprimantă… Pur și simplu îmi venea să îmi dau palme pentru că imprimanta aceasta a fost pentru mine o prietenă de nădejde. Nu-mi vine să cred că e stricată. Din ce m-am documentat tot pre net, capul de printare ar fi ars, căci după ce l-am scos, imprimanta a pornit… Deci nu e stricată complet. Însă dacă ar fi acel cap de printare, tot pre net, el coastă 500 ron… Adică AUCI!

Am stat ieri toată ziua – iar pre net – căutând modele de Canon care să fie oleacă ieftine și oleacă mai puțin problematice cu privire la refilul cartușelor, și din ce am aflat, un tip mi-a spus că el are un Canon IP36000 pe care o încarcă cu seringa precum făceam eu… prețul ar fi de 300 ron dacă ar fi să o cumpăr nouă.

De ce nu-mi pot cumpăra tot un Canon Pixma IP3000? Pentru că nu se mai fabrică… Între timp modelul acesta a fost îmbunătățit și cipuit ca să nu se mai poată facă reîncărcări la cartușe…

Pur și simplu nu știu ce să fac… chiar nu știu. Iar de imprimantă am nevoie ca de aer.

Doamne Dumnezeule, ajută-mă!

_________________________

Vineri, 23 iulie 2010

Între timp am găsit pe okazii o Canon Pixma IP3000, la preț bun, am cumpărat-o, am folosit-o, si-acum s-a înfundat capul de printare în ceea ce priveste albastrul… Când mă gândesc că un prieten are un IP 4500 si niciodată nu a avut probleme cu ea… are aceleși cartușe de acum 4 ani… refiluri non-stop…

Ba chiar mi-am cumpărat și un HP F2280. Super se încarcă, super scoate, super xeroxează, super scanează, dar fratele meu, face o gălăgie la scanare de la un timp… iar cartusele sunt mici și mă nervează că trebuie să le încarc des.

Trebuia să plec la Arad pentru prima oară… mă întâlneam în gară cu o colegă și zic, hai să mergem să ne luăm bilete. Prima oară când cumpăr bilet întreg după nu știu câți ani… prima oară după câțiva ani când merg din nou cu trenul…

Mă uit pe tabelă și văd că este un accelerat. Când să ajungem la ghișeu, nu știam cum să cer bilet… trenul meu era și la 7.40 dar mai era unul și la 8.10. Noroc că am auzit pe unul din fața mea spunând ”Un bilet la acceleratul de Arad”. Și-așa am zis și eu.

Într-o oră am fost la Arad. Frumoasă gara din Arad; nu e așa zgomotoasă și aiurea ca și gara din TM.

Hai să ne luăm bilete de tramvai. Și ne-am luat. Hai să le și compostăm. Hopaaa… ce mama zmăului e asta? Cum se compostează biletele în chestia asta? M-a și bufnit râsul. Compostoarele erau un fel de pâlnii turtite în care introduceai biletul și apoi trăgeai sau împingeau o parte a compostorului… Iștenem floarea-soareleui mi-am zis, ăștia-s din epoca de piatră?! N-au auzit de compostoare moderne?

Bun… când era să venim înapoi, nu era niciun ghișeu în stația de unde urcam… Deja seamănă a Timișoara, mi-am zis repede. Dar îmi pică ochii pe o chestie babană, un fel de automat. Hai să vedem ce face ăla. Păi făcea bilete. Am băgat bănuții în el, și am căpătat un bilet subțirel pe care scria că e valabil o oră de când a fost emis și că NU se compostează. Păi asta înseamnă că într-o oră eu pot schimba/circula cu mai multe tramvaie, nu?

Într-o altă zi, așteptam trenul în gara Arad… am mers la linia unde știam că vine. Era acolo o săgeată albastră, frumoasă, confortabilă, și scria pe ea Timișoara Nord, dar cum să fie o săgeată dacă noi așteptam un personal? Of, și nu mai bine personalul ăla.. mai sunt vreo 10 minute.. și nu vine.. mă ce mama naibii, zic eu, ia să mă duc să-ntreb pe vreun controlor ce e cu săgeata asta. Și-ntreb:

- Nu vă supărați…

- Nu mă suppăr, mi-o taie controlor care era și mecanic.

- Acesta merge la Timișoara?

- Da.

- Păi și e personal sau e săgeată?

- Personal.

Și unde mai pui că prețul biletului de la personal era pe jumătate decât al acceleratului, și un confort de numa… Să tot mergi cu personalul, nu?

Următoarea zi, iar de dimineață în gară, de data aceasta știam cum să cer bilet. Am cerut pentru personal. Am mers pe peron și iacătă și o madame controloare… Colega mea întreabă:

- Acesta merge la Arad?

- Da.

Și ne suim în el. Dar mai era o jumătate de ceas până să plece… dar iacă, pleacă în 3 minute de când ne-am urcat în el.

- Măi ceva nu e bine. Ăsta nu-i trenul nostru. Ce na facem? m-am impacientat eu. Al nostru pleca în 30 de minute nu acum.

Mă uit pe o fițuică, și văd că ne-am suit în accelerat. Iaca vine și madame controloarea:

- Bună dimineața, biletele la control.

- Știți, eu cred că nu am întrebat destul de bine… noi avem bilete la…

- La personal, nu? i-o taie controloarea colegei.

- Da, zic eu. Și-acum ce facem???

- Nu-i nimic, v-aruncăm jos din tren, zice controloarea serioasă.

- Dar nuuuuuuuuuu, că noi avem examen!!! Cum să ne-aruncați???

Și-ncep astea două să izbucnească în râs când au văzut ce față am făcut eu și ce m-am speriat.

Controloarea a fost amabilă și ne-a tăiat un supliment, și am ajuns cu bine la Arad. Dar la întoarcere, mai pe seară, iarăși eram în gara Arad, așteptând trenul. Și uite-l că vine. Uite că-i săgeata aia faină. Și numai ce se oprește săgeata și un puhoi de oameni se-nghesuie să intre în ea. Așa ceva n-am mai văzut…. Intrăm și noi, și ne așezăm, și ne uităm în stânga și-ndreapta: tot felul de personaje cu mături, cu oale, cu sarsanale cu butoaie…

- Mă, ăștia nu seamănă a timișoreni, ce naiba? zic eu.

- Chiar că nu seamănă… poate n-o fi ăsta trenul nostru, zice colega.

- Nu vă supărați, zic eu către o maică, ăsta merge la Timișoara?

- Ăsta merge la Oradea, răspunde bătrâna.

- A, la Oradea… Dar nu dă prin Timișoara? zic eu (naiba știe pe unde o iau trenurile… de unde era să știu că ăla nu dă și prin Timișoara)

- Nu, că ăsta merge la Oradea.

Și ne-am dat jos din tren râzând că era să ajungem la Oradea… nu de alta, dar portofelurile erau goale!

Ajunși în Timișoare – cu bine – în stația de firobuz ne întreabă o tipă…

- Era să ajungeți la Oradea, nu? Că v-am văzut când v-ați urcat în tren…

În momentul în care săruți pe cineva, totul din jurul tău devine cețos… și singurul lucru focalizat ești tu și acea persoană… și realizezi că acea persoană e singura persoană pe care trebuie să o săruți pentru tot restul vieții.

Și pentru o clipă, primești acest dar incredibil, și vrei să râzi… și vrei să plângi… și te simți atât de norocos că ai găsit-o și atât de speriat că totul poate dispărea într-un moment…

(Never Been Kissed)

Recomand tuturor celor suferinzi de mania scanării, următorul scaner online pentru contactele afurisite de Yahoo Messenger. E simplu și la obiect, și făcut de un bun bun prieten:

http://yahoodetect.net/

Acum câteva seri, începuse furtuna. Eram atât de entuziasmat de un forum ce tocmai îl găsisem, că mi-am zis că nu sting comp-ul până nu scriu un mesaj…

Luminile pâlpâiau prin casă – compul meu mergea. (am UPS)
Curentul se lua – compul mergea (am UPS)

Priza bubuie și iese un fulger mic albastru – compul mergea (doar am UPS).

Apăi când am văzut fulgerul ăla mic albastru ieșind din priză după bubuire/sau înainte, am și stins tot.

Și a doua zi… ghici cine nu are sunet?… Logic, placa de sunet s-a ars… și sunt sigur că de la bubuitura. Ș-atunci mă întreb: oare UPS-ul ăla ce mama sărăciei a făcut dacă mi s-a ars placa de sunet? Conincidențele se exclud.