După multe așteptări, care nu au fost în zadar, am dat de Fetele la pian… aproape 10 ani de zile de căutări… și când mă gândesc că erau ”sub nasul meu” cum spune o vorbă…
O bună prietenă, Doina, a cusut un model de goblen după o prelucrare proprie.
Un model cât se poate de frumos, si o prelucrare pe măsură.
Fata cu bujorii este un alt model superb pe care sper să ajung să-l cos. Iată ce frumos i-a ieșit Doinei:
Poza originală:
Dacă citești acest articol, Doina, am oferit și diagramelor celor care vor vrea să o coase pentru că sunt niște modele superbe. Poți să fii mândră de ele și îți sunt recunoscător că le-ai împărtășit cu mine.
Am mai adăugat o poze făcută pe timp de zi.
Se vede puțin mai altfel!
Găsesc pe net o firmă. Faine lucruri. Parcă-mi place ăla, și ăla și ăla… Ho, zic la un moment dat. N-am atâta monetar să iau toate deodată. Pe rând. Și sun să văd dacă le au pe stoc.
Foarte amabilă doamna, îmi cere chiar și mobilul și fixul și email-ul. Era foarte bucuroasă de comanda mea, și-mi spune că o să m sune să-mi spună când a trimis comanda, ba chiar că-mi trimite și email.
Logic era că în 3 zile să-mi scrie, sau să mă sune. Trec 3, trec 5, trec 7, trec 14 zile, apoi cred că au trecut mai multe. Sun eu. Îmi răspunde un domn:
- Știți, noi am fost plecați la nuntă, și nu am putut să onorăm comenzile, dar de săptămâna viitoare ne vom putea ocupa.
Bun, și-aștept… și tot aștept, și chiar se face o lună de când depusesem comanda. Sun din nou.
- Știți, noi am fost cu toții în concediu și abia acum onorăm comenzile în ordinea în care au sosit… Vă știm comanda și nu vă uităm.
Ba uite că între timp cunosc pe cineva care făcuse comandă la ei recent – eu sunasem luni parcă – și in 3 zile primise comanda… Când am auzit, să turb, nu altceva. Măi ceva nu e bine… am început să mă gândesc în fel și chip de ce nu-mi trimit ăștia comanda. Ba chiar m-am gândit că poate mă cunosc de pe vreun forum și văzând că-s cam critic de felul meu, să nu le fie rușine de marfa lor și să nu-mi trimită comandă ca să nu scrie pe net despre ei…
Au trecut 2 luni de zile și comanda nu sosise. Na, stați voi așa. Și mă iau să sun, dar înainte mă pregătesc cu replici. Eu nu pot să mă cert de felul meu, cu toate că-mi doresc să pot… și-ncep de unul singur să interpretez rolul doamnei și rolul meu:
- Alo bună ziua, doamnă ce se-ntâmplă cu comanda mea? Au trecut 2 luni de zile, deci chiar nu se poate așa ceva.
- … (lipsă de inspirație)
- Chiar 2 luni să dureze pentru a onora o comandă? Banii mei nu sunt buni? Dacă nu doriți să îmi onorați comanda, barem nu mă mai mințiți că ați fost în concedii și la nunți de vreme ce ați onorat comanda unei cunoștințe care a comandat în urma mea.. Nu vă este rușine? Și tra- la – la – la – la – la
Ăsta era pregătit pentru a fi spus la telefon.
Pun mâna pe telefon, dar zice văru-meu:
- Să vezi că n-o să mai știi ce o să zici, chiar dacă ți-ai repetat.
Sun.
Sună telefonul:
- Alo, sunt X…
- Aaaaaaaa, domnule X, azi! Azi! Azi am trimit comanda să știți.
La care eu, am rămas mască… Îmi venea să zic ”Păi și eu cu cine mă mai cert acum? La ce-am stat 10 minute tot certându-mă de unul singur?”
- Da? Vai ce bine, zic eu… Chiar mă bucur…
În fine… tot vărul meu mi-a ridicat coletul. Intru pe ușă, și-mi zice: ai să ai o surpriză, tot coletul ți-a curs… e tot roșu.
- **********************************, cum mama naibii s-a putut întâmpla?
Iau coletul în mâni… hârtia vroia să fie albă dar era roșie, ca și cum ar fi curs o mare de suc roșu pe ea… Dau să miros: mirosea o oțet… a vopsea de ouă… În pachet trebuia să fie ceva imprimat, și mă gândeam că s-o fi spart ceva din alt pachet și curgând peste chestiile mele s-a intins vopseaua de pe ele de numa… Am desfăcut pachetul cu mii de draci și de nervi… Răsuflu ușurat. BINE că au știut să le înfolieze!…
Oricum, a meritat să stau 2 luni să aștept, pentru că o calitate așa bună, mai rar să vezi. (mă refer la produse)
(Actualizare 19 septembrie 2009): Am adăugat o poză făcută pe timp de zi, cu lumină naturală. Se vede mai bine 
Când am văzut pentru prima oară acest goblen la buna mea prietenă, am rămas cu ochii cât cepele și cu un nod în gât. Îmi plăcea atât de mult încât aș fi dat orice să-l pot lucra și eu. De fiecare dată când mergeam în vizită, nu era dată să nu privesc tabloul și să oftez…
Apoi au început căutările și încercările de a-l găsi… Am scanat revista din care modelul fusese scos/după care fusese cusut. Plănuisem chiar că îl voi coase după al ei, cu ate potrivite de ea.
Și într-o zi, arătând un catalog Irinei, observ ceea ce nu observasem de la început, și anume, că în acel catalog, era acest model spre vânzare. Firma Gentex Goblen din Râmnicu Vâlcea îl vindea imprimat la prețul de 10 lei fără TVA parcă..
Când l-am primit nu-mi venea să cred… nu-mi venea să cred că modelul la care râvnisem de aproape 1 an, este acum în mâinile mele.
Zilele acestea m-am apucat de el. Uite cât am cusut în 3 zile de lucru:
_____________________________________________________
13 septembrie 2009
Ieri am terminat acest goblen: o lună și o săptămână de muncă continuă. Nu credeam că îl voi termina așa de repede. Pentru mine este un record atât ca și durată de lucru dar și un pas înainte spre un spate frumos.
Am adus goblenului destule și importante modificări după cum urmează:
- am eliminat porțiunea maro din dreapta tabloului înlocuind-o cu un albastru mai închis. Inițial am crezut că este păr însă nu este. Din moment ce părul ei are tot felul de bucle și poartă un batic pe cap, nu ar avea cum să se vadă o bucată de păr întins. Confirmarea am primit-o de la câteva prietene pe care le-am întrebat dar și din partea unui pictor.
- ochiul din dreapta tabloului nu era bine conturat pe pânză, și nu ieșea bine. L-am făcut în oglindă după stângul.
- pe partea din jos a baticului se observa o pată verde ce vroia să aducă a ”cer” sau fundal, însă am eliminat-o pentru că nu-mi plăcea.
- pe haină erau vreo 2 pete de culoarea pielii cărora nu le-am văzut rostul. Le-am eliminat și le-am înlocuit cu galbenul-verzui de pe haină.
- corsetul l-am făcut cu vișiniul-carmin din partea superioară.
- între haină și corset se putea vedea niște pete de aceeași culoare cu a ulciorului. Am considerat că trebuiesc eliminate pentru că nu era ceva clar sau important.
- ațele din kit ale ulciorului erau verzi iar ulciorul nu ar fi ieșit așa cum era imprimat pe pânză. Le-am înlocuit cu ațe proprii.
- am eliminat pata deschisă de pe mâna ce stă pe ulcior.
- ața folosită la sprâncene este din ”dotare” proprie.
- am întâmpinat probleme cu 2 nuanțe de piele (cele mai închise ce se pot observa cel mai bine sub bărbie). Nu am reușit să le identific în ațele din kit. Am avut un noroc chior că le-am găsit în cutia mea cu ațe.
Încă nu știu cum îl voi înrăma… nu știu nici ce pass să-i aleg și nici ce ramă… Am încercat mai jos o înrămare virtuală, însă doar una din încercări mi se pare mai reușită. (penultima)
Mai jos prezint diverse etape de lucru ale goblenului, dar și alte două prelucrări (nu ale mele) scoase din revista nemțească.
Acestea fiind spuse, am mai tăiat de pe listă un goblen.
Cea mai recentă:
Cine şi exact ce-a zis