Cum mi-am pierdut telefonul
… trebuia să prevăd, nu? Dacă mi-am pierdut actele în octombrie, de ce nu mi-aş fi pierdut şi telefonul? 
De la serviciu ajung acasă cu autostopul. :”>
Maşina care a oprit părea să fie a unui cunoscut, însă când am deschis uşa din spate am observat că nu cunoşteam pe cei doi tipi dinăuntru. Dar m-am urcat.
Nici nu ştiau că localitatea mea este chiar următoarea. Ei căutau o alta şi nu ştiau cum să ajungă; le-am spus eu.
În localitatea mea, la un moment dat a urcat în maşină o doamnă mai plinuţă. Când ea a urcat, m-a cam împins în partea stângă, iar pentru că în stânga erau nişte încărcătoare a trebuit să stau într-o parte până să-mi găsesc locul. Şi aşa am mai mers 1 km. Chiar când maşina a oprit ca eu să cobor, am auzit că am primit un mesaj la mobil. Dar pentru că nu era să stau să-mi citesc mesajul când maşina stătea ca eu să cobor, nu m-am uitat la telefon, şi am coborât. Mă pun să caut telefonul: în buzunarele pantalonilor nu-i; nici în haină; nici în geantă. Băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă, telefonul meu! Dar maşina era departe…
Şi totuşi, nu ştiam sigur dacă telefonul îmi este în maşină sau la serviciu, căci cu toate că auzisem în maşină sunetul mesajului, nu credeam să fie al meu… se auzise prea încet…
Acasă, mă sun de pe fix. Telefonul sună dar nu răspunde nimeni. La serviciu nu mai era nimeni.. şi plec până la oficiul poştal să ridic un pachet. Acolo aflu cine era doamna care urcase în maşină în timp ce eram şi eu. Mă gândeam că ajung acasă şi o sun să-i spun să ia ea telefonul… dar când ajung acasă vărul meu îmi spune că el m-a sunat şi că i-au răspuns băieţii… care i-au spus să-i sun eu din nou când ajung acasă. Zis şi făcut. I-am sunat. Mi-au răspuns şi mi-au spus că îmi dau telefonul înapoi numai să am răbdare 1 oră, 1oră şi jumătate până ei se întorc.
Când s-a făcut termenul, m-am sunat din nou: rahat! Telefonul era închis… Am mers la locul cu pricina şi am aşteptat dar n-a mai apărut nimeni… mă sunam în continuu, dar degeaba. Ba încă un bun prieten m-a dus cu maşina spre localitatea unde spuneau respectivii că merg, şi nu i-am găsit.
Şi aşa mi-am pierdut telefonul meu Sony Ericsson K 750i. Era primul meu telefon nou, din cutie, plătit cu primul meu salariu din noul domeniu în care activez. S-a dus.
Acel prieten care m-a dus cu maşina, mi-a dat un K320i împrumut, până reuşesc să îmi cumpăr eu altul. Întâmplarea face să rămână şi el fără telefon… n-a vrut să i-l dau pe acesta înapoi… a găsit un Nokia 3210 prin casă şi îl are pe acela până-i vine cel nou…
Concluzia: sunt un împrăştiat… pierdui bunătate de telefon…
Asta e, si eu am pierdut un samsung d500 dar l-am gasit cu ajutorul unui prieten. Rareori se intampla sa-l gasesti
Poate te-a buzunarit umflata
) O fi crezut ca e de mancare (joke). Eu am darul de a pierde ceasurile, de aia nu mai port de … 10 ani … mai bine de 10 ani.
@Andrei: Tu ai fost norocos.
@Florin: Nici eu nu mai port ceasuri de mai bine de 10 ani, pentru că nu ţin.. ba se rup curelele, ba telescoapele sar, ba uite că nu mai pot deloc şi nu-mi lipseşte. Nu m-a buzunărit căci ulterioram aflat că ea este înlocuitoarea mea de la serviciul de unde am plecat vara trecută. Ea însăşi mi-a spus că a dat telefonul băieţilor căci l-a găsit în spate… dacă ne cunoşteam eram şi eu norocos ca Andrei..