N-am mai scris de multă vreme, și m-a certat ”frate-meo” că a intrat de vreo trei ori și nu era nimic.
Nici n-aș fi scris pentru că n-am avut dispoziția necesară, însă acum pur și simplu vreau să scriu pentru că sunt nervos și scos din sărite:
De ce oare oamenii se grăbesc să judece, să creadă despre tine chestii care pur și simplu nu sunt adevărate?
Mie mi se întâmplă deja a treia oară, din care ultimele două faze în doar câteva săptămâni. Când am pătit prima oară o chestie similară câteva zile n-am fost bun de nimic și m-am consumat aiurea doar pentru simplul fapt că am fost înțeles greșit. Și știi cum de fiecare dată când primești un șut în fund, singur vezi apoi că ai mai înaintat, și-ți spui că data viitoare vei evita să o mai pățești.
Cine naiba să se fi gândit că o să o mai pățesc de două ori de la persoane din partea cărora nu mă așteptam?
Pe de o parte mă doare de impresia greșită vis-a-vis de mine pe care singure și-au creat-o doar din simplul fapt că nu le-am putut acorda timp și atenție atunci când ele au dorit.
Mă enervează faptul că încerc să ajut pe toată lumea, că-mi consum timpul pentru alții și din cauza asta, unii care nu au răbdare în a-și aștepta rândul se pripesc să judece și să facă din țânțar armăsar.
Să-mi fie învățătură de mine pentru data viitoare (cu numărul 3 sau 4?…)
Și-atunci nu-i mai bine să fii egoist și să nu-ți pese de alții? Pentru că dacă ești bun riști să pățești faze de genul…
Când am descoperit Imdb-ul, eram în culmea fericirii, mai ales că puteam să găsesc detalii despre toate filmele pe care le aveam notate într-un carnețel…
Apoi am descoperit si ”Goofs”, o rubrică micuță de pe pagina fiecărui film, unde erau notate tot felul de greșeli observate în timpul filmului: ”o cană albastră devine verde peste câteva cadre”, ”vizibilitatea microfonului în umbrele de pe pereți”, etc.
Uneori, înainte să văd un film, deschideam Imdb-ul, citeam goofs-urile si apoi eram atent la film să le observ.
Am găsit si eu un goof, în timp ce urmăream un episod din Friends, mai precis episodul în care Joey era dublura lui Al Pacino (parcă), și mai exact, era dublura acestuia într-o scenă de duș. Ce a fost observabil de la o poștă, erau boxerii lui Joey, vizibili în umbra de pe perete…
Un batrân tâmplar se afla în pragul retragerii din activitate. Era înca în putere de aceea stăpânul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai
linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, stăpânul îi ceru sa mai construiasca doar o singură casa.Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, stăpânul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce faci, te face !
(primită prin e-mail)
Monica: – I can’t stop smiling…
Rachel: – I can see that. You look like you slept with a hanger in your mouth.
Mă uit la ”Friends” de ceva vreme… mă uit online, pe un site. Ce e nașpa?… Faptul că pot urmări doar 72 de minute și apoi încă alte 72 de minute după o pauză de 60 minute…
Sunt la sezonul 9, episodul 12 ”The One With Phoebe’s Rats”…
Am învățat de la Ross o expresie pe care nu o știam: ”I cried myself to slepp” = am adormit plângând
Cine şi exact ce-a zis