Kesepian.ro

Trebuia să plec la Arad pentru prima oară… mă întâlneam în gară cu o colegă și zic, hai să mergem să ne luăm bilete. Prima oară când cumpăr bilet întreg după nu știu câți ani… prima oară după câțiva ani când merg din nou cu trenul…

Mă uit pe tabelă și văd că este un accelerat. Când să ajungem la ghișeu, nu știam cum să cer bilet… trenul meu era și la 7.40 dar mai era unul și la 8.10. Noroc că am auzit pe unul din fața mea spunând ”Un bilet la acceleratul de Arad”. Și-așa am zis și eu.

Într-o oră am fost la Arad. Frumoasă gara din Arad; nu e așa zgomotoasă și aiurea ca și gara din TM.

Hai să ne luăm bilete de tramvai. Și ne-am luat. Hai să le și compostăm. Hopaaa… ce mama zmăului e asta? Cum se compostează biletele în chestia asta? M-a și bufnit râsul. Compostoarele erau un fel de pâlnii turtite în care introduceai biletul și apoi trăgeai sau împingeau o parte a compostorului… Iștenem floarea-soareleui mi-am zis, ăștia-s din epoca de piatră?! N-au auzit de compostoare moderne?

Bun… când era să venim înapoi, nu era niciun ghișeu în stația de unde urcam… Deja seamănă a Timișoara, mi-am zis repede. Dar îmi pică ochii pe o chestie babană, un fel de automat. Hai să vedem ce face ăla. Păi făcea bilete. Am băgat bănuții în el, și am căpătat un bilet subțirel pe care scria că e valabil o oră de când a fost emis și că NU se compostează. Păi asta înseamnă că într-o oră eu pot schimba/circula cu mai multe tramvaie, nu?

Într-o altă zi, așteptam trenul în gara Arad… am mers la linia unde știam că vine. Era acolo o săgeată albastră, frumoasă, confortabilă, și scria pe ea Timișoara Nord, dar cum să fie o săgeată dacă noi așteptam un personal? Of, și nu mai bine personalul ăla.. mai sunt vreo 10 minute.. și nu vine.. mă ce mama naibii, zic eu, ia să mă duc să-ntreb pe vreun controlor ce e cu săgeata asta. Și-ntreb:

- Nu vă supărați…

- Nu mă suppăr, mi-o taie controlor care era și mecanic.

- Acesta merge la Timișoara?

- Da.

- Păi și e personal sau e săgeată?

- Personal.

Și unde mai pui că prețul biletului de la personal era pe jumătate decât al acceleratului, și un confort de numa… Să tot mergi cu personalul, nu?

Următoarea zi, iar de dimineață în gară, de data aceasta știam cum să cer bilet. Am cerut pentru personal. Am mers pe peron și iacătă și o madame controloare… Colega mea întreabă:

- Acesta merge la Arad?

- Da.

Și ne suim în el. Dar mai era o jumătate de ceas până să plece… dar iacă, pleacă în 3 minute de când ne-am urcat în el.

- Măi ceva nu e bine. Ăsta nu-i trenul nostru. Ce na facem? m-am impacientat eu. Al nostru pleca în 30 de minute nu acum.

Mă uit pe o fițuică, și văd că ne-am suit în accelerat. Iaca vine și madame controloarea:

- Bună dimineața, biletele la control.

- Știți, eu cred că nu am întrebat destul de bine… noi avem bilete la…

- La personal, nu? i-o taie controloarea colegei.

- Da, zic eu. Și-acum ce facem???

- Nu-i nimic, v-aruncăm jos din tren, zice controloarea serioasă.

- Dar nuuuuuuuuuu, că noi avem examen!!! Cum să ne-aruncați???

Și-ncep astea două să izbucnească în râs când au văzut ce față am făcut eu și ce m-am speriat.

Controloarea a fost amabilă și ne-a tăiat un supliment, și am ajuns cu bine la Arad. Dar la întoarcere, mai pe seară, iarăși eram în gara Arad, așteptând trenul. Și uite-l că vine. Uite că-i săgeata aia faină. Și numai ce se oprește săgeata și un puhoi de oameni se-nghesuie să intre în ea. Așa ceva n-am mai văzut…. Intrăm și noi, și ne așezăm, și ne uităm în stânga și-ndreapta: tot felul de personaje cu mături, cu oale, cu sarsanale cu butoaie…

- Mă, ăștia nu seamănă a timișoreni, ce naiba? zic eu.

- Chiar că nu seamănă… poate n-o fi ăsta trenul nostru, zice colega.

- Nu vă supărați, zic eu către o maică, ăsta merge la Timișoara?

- Ăsta merge la Oradea, răspunde bătrâna.

- A, la Oradea… Dar nu dă prin Timișoara? zic eu (naiba știe pe unde o iau trenurile… de unde era să știu că ăla nu dă și prin Timișoara)

- Nu, că ăsta merge la Oradea.

Și ne-am dat jos din tren râzând că era să ajungem la Oradea… nu de alta, dar portofelurile erau goale!

Ajunși în Timișoare – cu bine – în stația de firobuz ne întreabă o tipă…

- Era să ajungeți la Oradea, nu? Că v-am văzut când v-ați urcat în tren…