Ai observat bine că n-am scris în engleză, deși asta vroiam (It’s getting hot in here / So take off all your clothes). Nu credeam că în luna lui mai am să ajung să urăsc atât de tare căldura… Iștenem floarea-soarelui (precum spunea un fost coleg) așa ceva n-am mai pomenit. Mi-a transpirat fruntea, mă ardea, iar spatele la fel, și asta se întâmpla înăuntru.

Urăsc căldura din tot sufletul.

Colegul Claudiu zicea că merge acasă, face un duș și se-ascunde în cameră. Și-am aprobat și eu că da. Dar vezi tu, acasă am avut ceva ”daraveri” și a trebuit să stau în soare, gândindu-mă strașnic la colegul meu, care se lăuda că stă la răcoare… Fir-ar! Ei, lasă, că am ajuns și eu să stau în casă la răcoare… cu geamurile deschise.

Dar crezi că poți sta cu geamul deschis? Ți-ai găsit:

- un aiurit de greiere a început să cânte de-mi țiuiau urechile;

- mă duc în curte, pe fotoliu… vecinii repară la mașină și ascultă muzică populară din Maramureș. Și toate cântecele aveau același refren ”măi dorule măi”

Păi fir-ar mama lui să fie de cântat, ce cântece-s măi alea care au același refren?

N-au gătat ăia cu mozica lor de dor, că se-aude mașina de înghețată… și făcea și aia un zgomot că am început să mă gândesc ”Oare ăla ce conduce mașina nu s-o fi săturat de melodia aia agasantă? Oare nu-și urăște meseria? Să conduci zile în șir și să mai surluie după tine o melodie…” Și d-au dus până-n capătul străzii și mi s-au întors, și iar au trecut prin apropiere.. întocmai ca o ambulanță…

Să fii șofer pe o mașină ambulantă de înghețată e groaznic!

N-am nicio vlagă. M-am pus să îmi învăț pentru examene… am ajuns și eu să citesc în sfârșit Baltagul… iar acum sunt la Enigma Otiliei.

Se poate spune că am citit o carte dacă am ascultat audiobook-ul?