Ziceam că merg cu plăcere la dentist. Şi încă mai merg.
Dar azi, pentru prima oară, mi-au tremurat genunchii pe scaunul ăla… unde mai pui că după două injecţii pentru anestezie, nu-mi mai simţeam jumătatea dreaptă a capului, iar de vorbit cam greu.
E ora 22 şi 10, şi mi-a mai trecut din anestezie, era şi cazul… 5 ore să simţi efectul anesteziei e mult!
Când mi s-a rupt măseaua de minte, ce oricum crescuse spre obraz, mi-am zis că ăsta e motivul şi ocazia să ajung în sfârşit la dentist. Şi m-am spălat frumos pe dinţi, m-am echipat, şi am plecat spre locul cu pricina. Când ajung, beznă! Se pare că azi nu era dentista la cabinet… şi eu aveam un castron cu căpşuni decongelate în bucătărie…
Normal că nu era să-l las… m-am pus să-l mănânc… dar gustul de pastă de dinţi e naşpa.
Mă duc cu plăcere la dentist. Pentru mine nu e o frică sau un stres. Un coleg mi-a spus că eu fac parte din acei 1% care nu se tem de dentişti.
Probabil.
Întotdeauna am mers cu zâmbetul pe buze la dentist, ba chiar cu plăcere.
Who’s afraid of the dentists? Are you?
Cine şi exact ce-a zis