Cine nu se bucură atunci când primește un cadou? Mai ales când e gratuit?
La ultima comandă făcută firmei Claudia Goblen, am primit două cadouri gratuite:
- goblen Pictorul romantic
- goblen Privire afectuoasă
Mulțumesc Claudia Goblen!
O bună prietenă, Doina, a cusut un model de goblen după o prelucrare proprie.
Un model cât se poate de frumos, si o prelucrare pe măsură.
Fata cu bujorii este un alt model superb pe care sper să ajung să-l cos. Iată ce frumos i-a ieșit Doinei:
Poza originală:
Dacă citești acest articol, Doina, am oferit și diagramelor celor care vor vrea să o coase pentru că sunt niște modele superbe. Poți să fii mândră de ele și îți sunt recunoscător că le-ai împărtășit cu mine.
(Actualizare 19 septembrie 2009): Am adăugat o poză făcută pe timp de zi, cu lumină naturală. Se vede mai bine 
Când am văzut pentru prima oară acest goblen la buna mea prietenă, am rămas cu ochii cât cepele și cu un nod în gât. Îmi plăcea atât de mult încât aș fi dat orice să-l pot lucra și eu. De fiecare dată când mergeam în vizită, nu era dată să nu privesc tabloul și să oftez…
Apoi au început căutările și încercările de a-l găsi… Am scanat revista din care modelul fusese scos/după care fusese cusut. Plănuisem chiar că îl voi coase după al ei, cu ate potrivite de ea.
Și într-o zi, arătând un catalog Irinei, observ ceea ce nu observasem de la început, și anume, că în acel catalog, era acest model spre vânzare. Firma Gentex Goblen din Râmnicu Vâlcea îl vindea imprimat la prețul de 10 lei fără TVA parcă..
Când l-am primit nu-mi venea să cred… nu-mi venea să cred că modelul la care râvnisem de aproape 1 an, este acum în mâinile mele.
Zilele acestea m-am apucat de el. Uite cât am cusut în 3 zile de lucru:
_____________________________________________________
13 septembrie 2009
Ieri am terminat acest goblen: o lună și o săptămână de muncă continuă. Nu credeam că îl voi termina așa de repede. Pentru mine este un record atât ca și durată de lucru dar și un pas înainte spre un spate frumos.
Am adus goblenului destule și importante modificări după cum urmează:
- am eliminat porțiunea maro din dreapta tabloului înlocuind-o cu un albastru mai închis. Inițial am crezut că este păr însă nu este. Din moment ce părul ei are tot felul de bucle și poartă un batic pe cap, nu ar avea cum să se vadă o bucată de păr întins. Confirmarea am primit-o de la câteva prietene pe care le-am întrebat dar și din partea unui pictor.
- ochiul din dreapta tabloului nu era bine conturat pe pânză, și nu ieșea bine. L-am făcut în oglindă după stângul.
- pe partea din jos a baticului se observa o pată verde ce vroia să aducă a ”cer” sau fundal, însă am eliminat-o pentru că nu-mi plăcea.
- pe haină erau vreo 2 pete de culoarea pielii cărora nu le-am văzut rostul. Le-am eliminat și le-am înlocuit cu galbenul-verzui de pe haină.
- corsetul l-am făcut cu vișiniul-carmin din partea superioară.
- între haină și corset se putea vedea niște pete de aceeași culoare cu a ulciorului. Am considerat că trebuiesc eliminate pentru că nu era ceva clar sau important.
- ațele din kit ale ulciorului erau verzi iar ulciorul nu ar fi ieșit așa cum era imprimat pe pânză. Le-am înlocuit cu ațe proprii.
- am eliminat pata deschisă de pe mâna ce stă pe ulcior.
- ața folosită la sprâncene este din ”dotare” proprie.
- am întâmpinat probleme cu 2 nuanțe de piele (cele mai închise ce se pot observa cel mai bine sub bărbie). Nu am reușit să le identific în ațele din kit. Am avut un noroc chior că le-am găsit în cutia mea cu ațe.
Încă nu știu cum îl voi înrăma… nu știu nici ce pass să-i aleg și nici ce ramă… Am încercat mai jos o înrămare virtuală, însă doar una din încercări mi se pare mai reușită. (penultima)
Mai jos prezint diverse etape de lucru ale goblenului, dar și alte două prelucrări (nu ale mele) scoase din revista nemțească.
Acestea fiind spuse, am mai tăiat de pe listă un goblen.
Cea mai recentă:
Un alt goblen după care am tânjit a fost Nud Espace de M. Perin.
Rogoblen îl aveau dar mi se părea mult prea diferit de varianta ce-mi plăcea mie, și mult prea desen animat. Însă la Claudia Goblen era versiunea ce-mi plăcea mie.
Întâmplarea face să primesc acest goblen cadou de ziua mea din partea unor buni prieteni. A fost ceva nemaipomenit. Culmea e că îl alesesem eu fără să-mi dau seama că e pentru mine… M-am apucat să-l lucrez undeva prin 21 martie parcă și l-am terminat în 29 iulie însă între timp am avut o lună de pauză și vreo 2 luni în care am lucrat la Visare.
De când l-am început mi-am propus să încerc să am un dos al lucrării cât de cât curat/uniform, așa că pentru mine a fost o provocare.
L-am lucrat cu plăcere și cu mult entuziasm, însă uneori am fost puțin dezamăgit de unele culori. Pânza elastică și moale mi s-a părut a fi un dezavantaj dar până la urmă s-a dovedit a fi un avantaj pentru că putând să o întind foarte mult, în momentul când am dat modelul jos de pe rama de cusut, s-a strâns foarte bine și dădea o senzație de uniformitate.
Am fost puțin deranjat de faptul că marginile erau deviate cu câteva rânduri ceea ce e puțin greu de corectat, pentru că pe o pânză imprimată poți coase cu 2 fire, însă pe porțiunile albe, se vede pânza în spate. Însă am reușit să corectez și acest aspect.
M-a ajutat foarte mult diagrama cu toate că în unele locuri diferea puțin de ceea ce era imprimat. Nu m-aș fi descurcat să-l cos fără a consulta diagrama.
Ce am schimbat:
– am schimbat movul/roz de la cer și o culoare din interiorul porumbelului (era crem și chiar nu își avea rostul deoarece trebuia să fie o nuanță de albastru);
E un progres pentru mine în ceea ce priveste spatele. A ieșit mult mai frumos decât la celelalte.
În ansamblu, modelul este foarte frumos, însă ar fi ieșit și mai frumos dacă culorile ar fi fost oleacă mai aprinse.
Eu mă bucur că l-am primit cadou și că am reușit să-l cos.
Visare - Hudemas
Când am văzut acest model în catalogul firmei producătoare de goblen Hudemas – Timișoara, mi-am zis că trebuie să-l am. Îmi amintesc că am răbdat ceva timp ca să mi-l pot cumpăra (undeva prin 2003 apăruse) și uite că în 2008 am reușit să mi-l comand. L-am comandat pe o pânză specială, de 7×7 puncte pe centimetru pătrat, sau mijlocie cum îi spun eu.
Știu că undeva prin iunie, într-o seară de vineri, m-am apucat să cos puțin, apoi sâmbătă am văzut că încurcasem culorile, plus că nu puteam deosebi nuanțele de pe pânză. Apoi am renunțat la a mai începe cu fața, și am început să cos de jos, de la stâlpi. Acolo, povestea cu diferența ațelor și culorilor de pe pânză s-a repetat, și am hotărât că voi căuta ațe pentru ceea ce apare pe pânză.
Într-o vineri am cusut jumătate din fondul negru de la cer. Unde pui că nici nu era întinsa pe ramă pânza… Undeva prin august terminam partea stâlpilor din josul pânzei… apoi l-am abandonat de tot.
Prin februarie 2009, chiar de ziua mea, am cusut câteva ochiuri doar de poftă, apoi prin martie-aprilie, m-am reapucat de el și am cusut încetișor până joi, 11 iunie 2009, când l-am terminat.
Ca și dificultate, nu este un goblen greu, dar nici ușor. Dificultatea goblenului este medie.
Greutățile pe care le-am întâmpinat au fost:
– diferența dintre imprimeul pânzei și a ațelor;
– densitatea pânzei (pe o pânză de 10×10 s-ar fu cusut mult mai clar/bine/ușor)
– mâinile au fost descusute de câteva ori până să aibe culoarea ce a rămas acum…
– la cap, am reușit să ciupesc pânza cu lama, atunci când am descusut, dar am reușit să repar oarecum.
– mărgelele de la gât sunt cea mai urâtă parte căci din cauza pânzei nu prea le-am putut coase… acolo e un mic haos.
– la față am schimbat culori, și am descusut chiar…
– cerul nu a ieșit ca în poza originală, cu toate că am folosit ațele originale.
Cel mai mult m-a ajutat poza de control trimisă de firmă, în urma semnalării problemelor și dificultăților întâlnit de mine. Dimensiunea pozei de control era egală cu dimensiunea pânzei, însă între cele două existau neconcordanțe deoarece poza a mai fost retușată/prelucrată de când am cumpărat eu goblenul.
Visare (Hudemas): 04 iunie 2008 – 11 iunie 2009
 |
 |
| 0 | 1 |
 |
|
| 2 | 3 |
 |
 |
| 4 | 5 |
 |
 |
| 6 | 7 |
 |
 |
| 8 | 9 |
 |
 |
| 10 | 11 |
Sunt Kesepian.
Concentrează-te puţin la ceea ce voi scrie pentru că îmi aleg cuvintele cu grijă, şi nu-mi place să mă repet. Ţi-am spus numele meu: adică Cine-le.
Unde-le este chiar în camera mea, la unul dintre cele două birouri... (citeşte tot despre mine)
 |
Cine şi exact ce-a zis