Să fi fost episodul 14 când am dat peste acest serial la TVR1… eram în vizită şi TV-ul era pornit.

Gazda mi-a spus că e un serial interesant, şi avea dreptate căci interesante erau pălăriile bărbaţilor din film cât şi bărbile acestora parcă pieptănate şi date cu gel ca să stea în felul acela ciudat.

L-am mai urmărit apoi acasă, şi drept să spun, a fost prima oară după muuult timp când m-am dus în camera unde am TV-ul… Aşa că zi de zi, mi-am făcut program timp de 1 oră în faţa tembelizorului să o urmăresc pe Janggeum.

N-am ştiut că e coreean. Credeam că o fi chinez sau japonez dar parcă tot nu-mi suna cunoscută limba… aşa că, căutând pe Google nişte detalii şi mai ales câte episoade are, m-am convins. Cel mai des auzeam cuvintele următoare, pe care le scriu aşa cum se auzeau în serial:

mamanié = doamnă

daori = domnule

ié = da

ancora = ia loc, aşează-te

câré = adevărat, aşa e

sounchuomnida = îmi pare rău, vă rog să mă iertaţi

şipşio = vă rog

… şi silabe repetate foarte des în multe cuvinte cum ar fi ”iosânmida”.

Jang Geum zisă şi ”Ciangumi” sau ”Cianguma” în serial, este o eroină model, o fată ce suferă mult încă de mică dar care cu ajutorul voinţei şi talentului, a sârguinţei şi a perseverenţei ajunge de la o simplă fată în bucătăria palatului regal, apoi doamnă însoţitoare, apoi ajutorul primei doamne de la bucătărie, coboară apoi la rangul de sclavă a guvernului şi treptat câştigă rangurile de elevă infirmieră, infirmieră şi apoi doctor regal. Ultimul rang, cel pe care regele i-l oferă este cel de Dae Jang Geum, adică Marea Jang Geum.

N-am să povestesc aici tot serialul căci nu se poate povesti, ci am vrut doar să-mi amintesc eu de acest serial şi de faptul că am văzut că o iubire poate fi şi alt fel… respectul dintre două persoane care se iubesc şi dragostea pură pot exista şi convieţui foarte bine.

Acelaşi regizor se pare că a realizat încă un serial similar (cred) numit

Lee San, Wind of the Palace